marți, mai 25, 2010

She is God’s little gift


Si erai tu acolo,ceea de care intotdeauna am nevoie.Tu cu vorbele tale dulci de alin,cu bratele tale mici dar puternice.Erai tu! Acolo langa mine,sprijinindu-ma sa nu cad in sarcastica prapastie a sufletului meu.

Eram eu! Eram eu,cu inima franta,cu minciunile lui in gandurile mele.Eram eu acolo,vinovata,la tine in brate,asteptandu-mi pedeapsa cereasca.

Erai tu! Imi dadeai usor parul din ochi,imi spuneai sa ma linistesc.Erai tu! Singura care poate sa ma minta ca va trece tot,ca tot raul care acum ma inconjoara va trece,ca nimeni nu-mi va mai face rau.

Eram eu,ceea care vesnic are nevoie de tine,de mangaierea ta,pentru a sta in viata.

Erai tu,eram eu....Eram noi,acel omogen care nu va putea fi separat.Eram noi doua,eram noi pentru ca nu suntem una fara cealalata,nu ne definim una fara cealalta.Erai tu...demonul si ingerul meu. Erai tu...si ma iubeai.

Si a redevenit ea si ma iubeste si-o iubesc!

sâmbătă, mai 22, 2010

Take off my love,take off my mind



Dimineata... O dimineata banala,la fel ca si celalalte. Se pare ca vremea nu vrea se indreapte,ploua ploua si iar ploua. Sunt multe lucruri care-mi lipsesc. In fiecare zi. Si-mi zic mereu ca va fi mai usor, ca e intr-un loc de mii de ori mai bun decat asta. Dar asta nu-mi poate lua durerea. Si nimeni nu-i va putea lua locul vreodata.Lucurile se misca, oameni merg mai departe. Sunt lucruri naturale ce vin odata cu timpul. Senzatii si sentimente care te schimba, care ma schimba. Maturitate, intelepciune, intelegere, iubire. Toate ne transforma in moduri pe care nu le putem exprima in cuvinte si pana la urma nici nu trebuie sa o facem. Unele chestiuni trebuiesc simtite nu vorbite.
Stii...Uneori cred ca in mintea mea eu iubesc pe cineva si el ma iubeste inapoi.

Uneori, ma simt iubita si iubirea-mi da putere.

Uneori ma doare asa tare si as vrea sa acopar golul.

Uneori imi pun pantofii cu toc.

Uneori plang.

Uneori rad.

Uneori zac pe un fotoliu si astept.

Uneori ma gandesc ca cei mai fericiti oameni sunt cei care sunt iubiti.

Uneori prietenele imi dau motive sa zambesc,chiar daca vreau sa urasc lumea.

Uneori as vrea sa ma ia de mana si sa stiu ce inseamna asta.

Doar ca alteori sunt doar eu. Si mintea mea extrem de inventiva. Ar trebui sa nu mai caut ceva acolo unde e nimic. Planuri zadarnicite. Promit sa incerc sa nu mai planuiesc iubirea!

Cafea si ganduri matinale. Si dor. Everyone moves on. It’s natural!

luni, mai 17, 2010

E usor...dar greu de acceptat


Stiti? Mi-am dat seama ca noi devenim rautaciosi nu pentru ca ne face cineva sau ceva,nu pentru ca acel cineva sau ceva ne da motive,ci doar pentru ca vrem noi. Asta e fiinta umana,doreste mereu sa fie superioara,chiar daca Dumnezeu a facut-o superioara tuturor animalelor si altor vietuitati. Problema este atunci cand o persoana doreste(dorit putin spus),cand e insetata sa nu fie mai prejos de altcineva.

Iar cand simtim ca o luam la vale,ca ne afundam, ajungem sa facem/spunem numai lucruri ingrozitoare ranindu-i pe cei din jur. Nu,nu ne dam seama de asta,suntem prea mandri.Prea orbi as spune eu. Ego-ul nostru da pe afara, si in loc sa-ti dai seama de asta, tu/noi ne sapam groapa nesimtirii si mai adanc.

Mi s-a intamplat,si sunt sigura ca si tu ai trecut prin asta. Cand ne simtim amenintati de ceva sau cineva ,ranesti. Te minti si vorbesti numai prostii,incerci sa te convingi ca idiotul ca acel cineva nu e mai bun decat tine. Ii cauti cel mai mic defect,minuscul chiar ,si faci mare tam-tam plecand de la nimic. Poate acel cineva are pe langa micul defect inca alte 10 calitati bune.Dar nu,tu esti prea chior sa le vezi.Defapt nu esti chior, tu te legi la ochi,tu te orbesti. Nu putem accepta ca cineva e mai bun,frumos,destept etc,decat noi. Stim cu totii povesta cu vulpea si strugurii. Ei cam asa se intampla si cu oamenii.

Nu esti numai tu asa,si n-ai cum sa negi ca niciodata nu ti s-a intamplat,e aproape imposibil. Am trecut prin asta,si poate (acum incerc sa ma mint,stii? NU poate,ci SIGUR) o sa mai trec prin asta. O sa incerc sa ma conving ca cineva nu poate fi mai bun decat mine,chiar daca este, si chiar cu mult mai bun.

O da,si odata cu asta apare si sentimentul acela de a ne supraaprecia. Nu spun ca nu trebuie sa gandim pozitiv.Dar prin pozitiv, nu spun ca tu sa te crezi buricul pamantului. Toti suntem egali,nimeni nu are nimic in plus. Nici eu,nici tu,nici ei. Ne completam. Tu ai ceva,eu am ceva ce nu ai tu dar la fel de important cu ce ai si tu,iar tu la randul tau ai ceva ce nu are altul,la fel de important cu ce am eu si altul.Da,e un cliseu si pare complicat,dar din nou ne mintim deoarece refuzam sa gandim ca nu suntem superiori nimanui si ca suntem egali.

Pentru ele

Asculati si ganditi-va bine!

duminică, mai 16, 2010

Putea sa fie mult, nimic n-a fost



Ai fi putut sa stai mai mult langa mine. Sa ajung sa ma satur. Sa ajung sa-mi doresc sa pleci. Intr-o buna zi as fi regretat probabil ca nu te-am mai vrut.
As fi vrut sa te am in exces. Sa-mi fie scarba si la auzul numelui tau. Asa cum mi-e scarba de profiterol, gauffres si Cola Zero.
As fi vrut sa am prea mult din tine. Sa te am, sa te stiu acolo, la o aruncatura de bat. Sa te sun si sa-mi raspunzi intotdeauna. Intotdeauna. Sa fiu cat se poate de egoista, sa fiu ca ceilalti. Sa ma multumeasca prezenta ta si de fapt sa nu te folosesc in niciun fel.
M-ar fi consolat insa zambetele impartite in toti anii aia.


Stii cum e cand ai vrea, ai putea si chiar ai face-o, dar mai bine nu? Ei bine, asa e si acum.
Later edit1: Dar tu te-ai gandit, ai zambit, ai zis da, si-ai facut-o. Cel mai misto telefon.
Later Edit2: M-a mancat pe mine undeva sa ma joc pe aici si mi-au disparut mai multe liste de blogg-uri X( :))

joi, mai 13, 2010

Extraordinar de dor..



Ai simtit vreodata ca devii tot ceea ce urasti?


Daca m-ar intreba vreun cunoscut cine sunt,nu i-as putea spune decat “Aceeasi”.Cu o privire poate mai trista si cu un zambet poate mai sters.Indeajuns de romantica ca sa visez,si indeajuns de matura sa stiu ca nu pot trai doar din ele.

Merg intotdeauna printre ingeri si insecte.Tot felul de persoane din ce in ce mai parsive si fara sens care se ocupa numai de viata lor.Fiecare e concentrat pe el insusi si a uitat de trecut , de prezent , de secunda care tocmai a trecut pe langa ei.

Sunt atat de lesinata , iubirea a devenit patologica pentru mine , ma simt nebuna , ma simt ca si cum n-as avea aer !

Vreau inapoi in trecut sau macar sa fac prezentul ca trecutul.Cu fiecare secunda care trece ma simt mai departe de tarm si nu pot sa ma intorc din cauza valurilor care ma lovesc.


sâmbătă, mai 01, 2010

Stiti? Imi pare rau ca

nu scriu pe blog ca intr-un jurnal,si daca o sa scriu,o sa scriu numai aiureli.

nu mai rad asa des.

nu le mai zic persoanelor de langa mine cat de mult conteaza.

iau totul personal si uit de glume.

am uitat de serialele mele.

am devenit asa melodramatica.

nu mai vorbesc la telefon cu orele.

persoanele care ma inspira,nu-si dau seama si se indeparteaza.

timpul trece atat de repede,de parca tot ce nu-mi doresc se intampla pocnind din degete.

Ps:nu vreau sa plece,vreau sa stea aici cu mine,chiar aici .