joi, decembrie 03, 2009

Te caut in orice loc.Persoana.Situatie.



Priviri contorsionate, zâmbet lung şi retardat închistrat în expresia feţei…Oare unde a dispărut fericirea?Am pierdut-o undeva pe drum?Sau poate…
M-ai întrebat unde mi-e fericirea.Nu am ştiut ce să-ţi spun, nici mie nu pot să-mi răspund.
Fericirea nu există…Nici măcar în rate.E o iluzie.
Singurul subdivident ar putea fi iubirea.Şi-atunci doar în primăvara ei…Primăvăratic născută, şi răpusă prin monotonie.
M-ai întrebat care mi-e otrava…şi n-am îndrăznit să-ţi spun că tu eşti otrava mea.Privirea ta, atingerea mâinilor tale m-ar putea ucide!?
Sărutul tău mi-ar putea bloca măcar pentru o secundă oare receptorii durerii şi ai tristeţii?
M-ai întrebat apoi dacă aş muri pentru tine…Instant m-am întrebat dacă se poate muri de prea multă fericire.
Tu-mi eşti otravă şi antidot…
Mi-au spus să nu mă ataşez,e împotriva firii.Mi-aş nega dreptul la fericire (fie ea şi-o singură clipă de fericire pură, neatinsă de mine până atunci).
Negându-mi fericirea , mi-aş subdezvolta alte simţuri.Aş percepe doar durerea, tăcerea, ura…
….
M-am scufundat în frustrarea mea. Şi-atunci ai venit tu şi m-ai scos din marea nemulţumirii mele.
Oare e fericire ce simtim noi?

Niciun comentariu: