joi, decembrie 31, 2009

If you ask me why I've changed, all I gotta do is say your sweet name.:



El te-a facut sa te simti bine. Si tot el te-a facut sa plangi dupa el. Mereu iti vin in minte imagini. Imagini care probabil ai vrea sa le uiti. Dar nu poti. Parca te urmaresc. Nu vor sa te lase in pace. Vor mereu sa iti aduci aminte de ceea ce ai facut, bine sau rau, cu ”el”. Poate nu e ”el” cu care vei ramane pentru totdeauna. Dar este ”el” al adolescentei tale. Asa crezi tu cel putin, dar poate chiar asa e. Amintirile, sentimentele care le-ati impartit iti raman mereu in minte. Te urmaresc. Parca cineva ar vrea sa iti tot aduci aminte de trecut si sa te faca sa plangi. Dar poate nu este asa. Poate… si acum zic poate, pentru ca e doar un poate, poate si el simte la fel ca tine. Poate si pe el il urmaresc amintirile. Dar nu ai de unde sa stii asta. Cand sunteti impreuna, lumea nu mai exista, timpul se opreste in loc. Sunteti doar voi doi. Tot ceea ce conta erau atingerile, saruturile, mangaierile. Tot ceea ce conta erati VOI.

Niciun comentariu: