miercuri, decembrie 02, 2009

Fulgi de nea pe hainele mele

Fulgi de nea,neincetat ii astept sa-mi raceasca buzele,incinse de dorul sarutului tau.Sa se topeasca usor transformandu-se in picaturi de lacrimi ce cad usor peste bustul dezgolit si mangait de mainile tale. Totusi aspre,dar cu degete fine,cu ajutorul carora pictezi pe trupul meu rece si bolnav,inimi,stele si oameni de zapada.

Atingeri la care pielea mea tresare ca si cum ar fi fost atinsa de-un bulgure rece de zapada,continand iubirea ta. Iubirea ta,pierduta in albul pur si stralucitor al muntilor,pierduta printre miile de fulgi,asternuti apoi peste inima ta,inima care a topit a mea inima de gheata.

Si-n parul tau,o aura formata din fulgi de nea cazuti din infinitul cer,aura ce'ti lumineaza fata si ochii migdalati ca doua globuri albastre de craciun,uitate in bradul uscat din coltul camerei mele..

Topita,pierduta in zapada printre ingerasi,te astept tinand in mana globul de la tine,iar noi suntem fericiti in el ....