sâmbătă, decembrie 19, 2009

Aint’ no sunshine when my girls are gone


Cum pot sa reinviu totul? Cum as putea sa rescriu povestea?la ce trebuie sa renunt sa pot sa am personajele principale din poveste? De ce anume am nevoie pentru a face sa curga din nou sangele prin vene?Pentru ca avem acelasi sange, aveam aceeasi stea calauzitoare, am pierdut aceleasi persoane si avem aceleasi lucruri de povestiti copiilor….vreau sa simt jumatate din lucrurile pe care le simteam, sa radiez de fericire si sa fiu mereu cu zambetul pe buze.De fapt nu ma multumesc cu jumatati, vreau tot……..nu vreau sa fiu o simpla “alina”, vreau sa fiu “alina lor”, nu vreau sa fiu doar o alta prietena, vreau sa fiu cea mai importanta, nu vreau sa fiu doar o simpla fiinta efemera ,vreau sa fiu nemuritoarea lor. Ceva din mine refuza categoric drumul meu de acum, ceva din mine incearca din rasputeri sa inchida usa de-abia deschisa . Naivo! Nu poti avea tot ce vrei …… in viata ai o singura cale si multe poteci pe langa , care se ramifica ,si se ramifica la infinit…dar din pacate fiecare are un sfarsit trist. Dar daca iti urmezi linistita calea aleasa de destin si nu te abati de la drum,totul o sa fie asa cum ai visat, ca intr-o poveste de demult, in care toti erau buni, dragostea adevarata te captiva inevitabil….

Dar nu. E omeneste sa fii ispitita de poteci, sa fii pus mereu in rascruci de drumuri , sa vrei sa vezi ce e dincolo de orizont , sa poti sa zbori spre necunoscut , sa poti innota pana in abis.

Nu pot explica in cuvinte( niciunul dintre noi nu cred poate sa o faca exact asa cum trebuie), nu pot aduce imaginile din poveste, nu pot descrie sentimentele traite intens,la limita…nu pot pune notele muzicale aici, nu ar avea rost si nu ar stii nimeni de ce as face; nu pot colora marginile cu oja si nici nu pot face soarele portocaliu mereu si nici nu pot face lumea sa fie un intreg computer(chiar daca pentru unii asa ar fi fost mai simplu); in nici un caz nu pot colora totul in roz.

5 comentarii:

^PaWLy spunea...

Nu stiu, poate pana acum tu vedeai totul prea roz. :)

Bun venit la realitate! :*

^PaWLy spunea...

Mai sti, visul nostru?!...visul nostru de anul trecut..

Aceleasi conceptii...aceleasi pareri...aceleasi idealuri...sa facem un blog despre moda (daca se poate numi asa) din micul nostru orasel...

Era doar un vis:)...acum s-a risipit...

madaaa. spunea...

mersi mult:*
esti o skumpa>:D<

Andea spunea...

ca un comentariu pt postarile anterioare:D :

am trecut si eu prin multe, si am avut de invatat din totate.. tu stii foarte bn prin cate (stii la ce ma refer) si cat de mult pretuiesc eu asa zis-i " prieteni"...

anyway, desi in unele chestii nu vroiam sa cred sau imi era greu de inteles, am realizat ca la fel ca si ceilalti pr vin si pleaca, familia ramane mereu!

poate e greu de crezut uneori din cauza orgoliului ce invinge mai mereu, dar asta e realitatea. O stii si tu:P

Andea spunea...

Si ca un rasp pt ce a spus Pawly:

nu cred ca Alina a vazut totul in roz, dar stiu ca era foarte fericita( nu stiu cum as putea sa numesc mai bn acea stare) pt ca in sfarsit a gasit si ea pe cineva in care sa aiba incredere, cineva care sa-i fie alaturi, sa o sprijine, sa o incurajeze..etc. Sunt multe de spus, dar se pare ca acel "cineva" azi nu prea mai exista.

Poate n-am dreptul sa rostesc astfel de cuvinte fiindca stiu ca eu nu prea am stiut sa fiu si n-am fost acel "cineva" de care ea avea nevoie, dar stiu ca erati voi(ely si Pawly) pt ea..si asta era de'ajuns, insemna totul!


PS: Orice asemanare dintre oameni este pur intamplatoare. De ce? Deja ai un raspuns, pt k azi nu mai aveti aceleasi conceptii, idealuri, etc.


totusi, vorba aia " tot raul spre bine" :). Sa fie asa:)!

Va poop pe toate! ;*