miercuri, noiembrie 18, 2009

[...]


“Te miră că ceilalţi trec pe lângă tine şi nu ştiu, atîta vreme cît şi tu treci pe lângă alţii şi nu ştii, nu te interesează, care este suferinţa lor, cancerul lor ascuns?…Lucrul de care te temi în cea mai mare taină se întâmplă întotdeauna.Ajunge puţin curaj.Cu cît durerea este mai determinată şi mai precisă, cu atât instinctul vieţii se zbate şi piere gândul de sinucidere.Părea uşor, când te gândeai la asta.E nevoie de umilinţă, nu de orgoliu.
Toate astea te scârbesc.
Nu vorbe. Un gest. Nu voi mai scrie.

Un comentariu:

Andea spunea...

unde ai gasit chestia asta faina;;) ?