joi, noiembrie 19, 2009

[...]2


”De ce n-aveam curajul sa ramanem pentru totdeauna impreuna,legati intr-un singur trup cosmic?Nu ma gandisem pana atunci la supravietuirea sufletului,socotindu-ma apt numai pentru relatii concrete.Dar am stiut de atunci ca nici un om n-ar putea supravietui asa cum este,rupt in doua,singur.Viata are sfarsit aici,pe pamant,pentru ca e fracturata,despicata in miriade de fragmente.Dar cel care a cunoscut,ca mine,desavarsita integrare,unirea aceea de neinteles pentru experienta si mintea omeneasca,stie ca de la un anumit nivel viata nu mai are sfarsit,ca omul moare pentru ca e singur,e despartit,despicat in doua,dar ca printr-o mare imbratisare se regaseste pe sine intr-o fiinta cosmica,autonoma si eterna…”
(M.Eliade-Nunta in cer)

Un comentariu:

Andea spunea...

mda.. cam asa e.

cel putin la tn..se pare ca din vorbele pe care le spui, din felul cum te porti te porti te-am miscat prea tare ultima despartire:|!

Gandeste-te ca ai avut in viata obstacole:D, cred si eu:-", mai grele de depasit decat asta!

Asa k be happy si traieste prezentul, chiar dak inauntru doare:D!